Vindecand Ranile Sale

-Bella…- Numele ei este ca o muzica pentru urechile mele. Respiratia mea rece a inghetat sticla ferestrei pe care ma sprijin…Stau si ma uit la peisaje si nu imi doresc nimic altceva decat pe ea…Numele sau a adus durere inimei mele, dar merit asta, eu am fost cel care a decis acest lucru, eu am decis sa o pastrez in siguranta, departe de specia mea….de mine.

-Du-te si o cauta! – A soptit Alice stand in usa, a extins minunatul obicei de a bloca gandurile sale de mine, poate de aceea nu am auzit-o cand a intrat in camera …sau poate ca nu am auzit-o deoarece nu ma mai intereseaza sa ii aud. Nu am nevoie de talentul meu cand unica minte pe care vreau sa o aud este cea pe care nu o pot citi niciodata.

-Nu pot. – Am oftat stand langa fereastra si uitandu-ma in continuare prin ea. Ochii mei sau focalizat pe Alice, o priveam in reflexia sticlei. Alice statea incruntata si arata deceptionata, de parca mintea ei nu a spus asta deja.

“Edward…esti un tont. Au trecut patru ani…macar du-te sa vezi cum se simte, ce face. Poate este in aceeasi stare ca si tine.”

-Poate ca a mers mai departe. – Am spus intr-un final intorcandu-ma spre Alice. Reflexia din fereastra nu era buna…ochii sai sunt negrii, stralucesc de furie. A dat din cap si a facut un alt pas spre mine.

-Te-am ascultat, Edward! Nu am vazut-o in nicio viziune… – A inceput Alice, asa cum o face de obicei cand vorbeste despre acest subiect. – Dar in ciuda acestui fapt nu cred ca Bella este fericita, de fapt, as paria pe orice ca este la fel de nefericita ca si tine.

Am marait de cateva ori inainte de a ma intoarce cu spatele, ignorand reflexia sa si uitandu-ma la penumbra pe care o aveam in fata mea. Alice sasaia de frustrare in timp ce venea spre mine, acomodandu-se in fata celeilalte ferestre. Simteam cum privirea ei era fixata pe mine, dar asta nu ma intereseaza.

“Edward, te rog, du-te! Doar o data, nu trebuie sa vorbesti cu ea, doar dute in Forks si asigura-te ca se simte bine. Pentru numele lui Dumnezeu, du-te si vezi daca inca mai e acolo. Edward, ce e asa rau in a te asigura ca este bine cu adevart?”

-Nu voi avea suficienta forta pentru a ma intoarce. – M-am intors si m-am uitat la ea cu ochii plini de furie, Alice a disparut din vederea mea, dar gandurille ei inca sunt aici. Am marait, apoi ochii mei s-au pierdut, din nou, in peisajul nocturn. – Nu intelegi. Am trecut prin momente rele aici, daca ma intorc in Forks…daca o vad…fericita sau nu, nu voi fi in stare sa ma intorc.

-Ai plecat o data, ai putea sa o faci din….

-Nu. – I-am taiat-o repede stiind ce vrea sa spuna. Am dat din cap lent, mentinand atentia mea pe fereastra. Ochii mei inca sunt prea duri pentru a o vedea. Am suspinat. – Ma cunosc, Alice. Nu as putea sa o fac din nou. Nu voi putea pleca iar.

-Si daca este moarta? – A soptit Alice.

Am deschis guram ochii mei erau fixati pe ea. Stie ceva ce eu nu stiu? Am blocat tot amintindu-mi promisiunea ei. Bella moarta ? Nu poate fi moarta….mi-a promis ca va fi in siguranta pentru mine. Bella se afla in siguranta, este fericita…trebuie sa fie.

-Bella nu este moarta.

-Si daca este nefericita?

-Ar fi si mai nefericita daca m-as intoarce. – Am raspuns stiind ca este doar un raspuns, o minciuna enorma si ea stie asta.

-Te rog! – S-a plans, Alice. – Stii ca asta e o minciuna. Bella va fi fericita daca te vei intoarce la ea.

-Este periculos. – Am folosit tipica mea scuza.

-Este Bella. – A murmurat. – Ai noroc daca nu a murit pana acum. De cate ori a trebuit sa o salvezi, Edward? Crezi ca ghinionul ei va disparea ca prin farmec? Cu noi este mai sigura.

Am dat din cap inainte de a-l sprijini de fereastra rece. Ei bine, rece pentru un uman, pentru mine este calda. Am inchis ochii si am respirat din nou cu toate ca nu am nevoie de el. Alice ma presiona….si cu siguranta stie rezultatul discutiei datorita blestematei sale puteri psihice.

In clipa in care am simtit un val de liniste in camera mi-am ridicat privirea si l-am vazut pe Jasper, acesta statea in tocul usii…Am marat in fata intentiei sale.

-Ai venit sa te pui impotriva mea?

Jasper a zambit pentru a-si cere scuze, raspunsul este clar. Ar face orice pentru Alice, exact asa cum as face si eu pentru Bella. M-am uitat la Alice inainte de a ma uita inca o data prin fereastra.

-Avem motive, stii? – Ma provoca in continuare Alice. – Toti sunt de acord…pana si Rosalie, pentru a fi mai exacti. Nu ai fost tu insuti, Edward. Intr-un final toti traim intr-o casa, impreuna, dar este ca si cum tu nu ai fi aici.

-Pot pleca! – Am oferit salbatic. Alice a gamut si mi-a parut rau ca am avut aceasta izbucnire. – Imi pare rau!

-O ranesti pe Esme, Edward. – Vocea lui Alice s-a transformat intr-o soapta. – Ne ranesti pe toti! Jasper poate simti durerea ta. Este ca si cum ai fi mort, Edward…Bella este viata ta. Si stiu ca esti viata ei, iubirea ei.

-Te rog, Edward! – A continuat Jasper cand vocea lui Alice s-a stins.  Cand mi-am ridicat privirea am vazut durerea din ochii surorii mele. Bella era cea mai buna prietena a ei. Inseamna foarte mult pentru ea,  o iubeste la fel de mult ca si mine. – Doar du-te sa vezi cum se simte. Daca este nefericita, ei bine, vei stii ca te-ai inselat. Daca este fericita…poti sa faci ce vrei, nu vom mai interveni.

-Bine. – Am spus inainte sa ma gandesc. Ochii mei s-au deschi incet, la fel si a lui Alice. Am deschis gura pentru a anula ce am spus, dar mi-am dat seama ca nu o voi face. Imi doresc sa o revad pe Bella. Vreau sa vad zambetul ei, chiar daca nu va fi pentru mine. Imi doresc sa vad ochii ei stralucind de emotie. O vreau pe Bella.

-Serios ? – A spus Alice, topaind de fericire. L-am auzit pe Jasper zambind in fata emotiilor lui Alice. Am privit-o zambind, era primul zambet strengar dupa atatia ani. Am incuviintat.

-Sa mergem dupa bilete atunci. – Am spus ridicandu-ma lent. Cand m-am intors spre Alice mi-am dat seama ca avea biletele in mainile sale. Am clipit de cateva ori. – Trebuie sa ma fi asteptat la asta din partea ta….De aceea ai blocat gandurile tale de mine?

-Nu stiam daca va functiona in cazul in care ai fi auzit tot ce urma sa se intample. – Mi-a explicat zambind in timp ce gandurile ei ”curgeau” foarte repede. Am luat biletul meu din maina sa si am citit informatia…vom fi in Forks in mai putin de opt ore.

-Binenteles ca s-ar fi intamplat. – Am murmurat uitandu-ma la restul biletelor, se pare ca toti vor veni. Aparent toti pariau ca Bella este nefericita, daca chiar este asa voi ramane…iar daca este fericita…..nu cred ca voi putea pleca de acolo. – Stii ca singura mea slabiciune este Bella.

-Spune-i ei asta. – Jasper mi-a zambit si m-a lovit in spate in timp ce ieseam din camera. Stiu caci cuvintele lui nu vor sa ma faca sa ma simt rau, dar nu ma voi ierta niciodata pentru ca am parasit-o pe Bella.

-Bucura-te! – A strigat Jasper din hol.

-Ar trebui sa il asculti, Edward. – Canta Alice langa mine in timp ce dansa spre usa din spatele lui Jasper. Mi-a zambit cand s-a aflat in tocul usii. – Bella va fi atat de fericita, stiu asta!

-Stii sau stii, stii? – Am intrebat-o zambindu-i.

-Edward, vorbesti ca un elev din liceu! – A ras Alice, apoi brusc a devenit serioasa. – Nu te-am mintit cand am spus ca nu am bazut-o pe Bella de cand am plecat. Nu stiu, a…. – A ras in fata acestui lucru. – Dar ai incredere in mine, daca o cunosc pe Bella…stiu ca va fi asa.

-Sper. – Am soptit dupa ce Alice a iesit din camera. Stiu ca m-a auzit, dar nu mi-a raspuns. M-am intors in camera mea si am inceput sa impachetez lucrurile de care as avea nevoie daca vom decide sa ramanem. O voi vedea pe Bella in mai putin de opt ore.

In opt ore voi fi fericit, din nou.